Una dintre cele mai cunoscute boli ale ochilor, in randul copiilor.

Articolul prezent încearcă să atingă cele mai dese întrebări legate de această boală. El vă va ajuta să înțelegeți mai bine cât de importantă este prezența acestei afecțiuni în viața copilului, cum apare, care sunt tratamentele, dar si metodele prin care putem să prevenim dezvoltarea acestei patologii.

Cauzele apariției strabismului sunt diverse: vicii de refracție necorectate, tulburări neurologice, boli congenitale ale ochiului sau ale orbitei ș.a. Determinarea cauzei strabismului nu este, însă, atât de importantă pe cât este tratarea și prevenția lui. Acesta poate apărea cu precădere în una dintre situațiile de mai sus, dar nu întotdeauna, putând fi depistat și în rândul copiilor care nu au nici o altă afecțiune din cele menționate mai sus.

În funcție de deviație, strabismul poate fi orizontal: în cazul în care ochiul se abate spre tâmplă — exotropie, în cazul în care deviază spre nas — esotropie; sau vertical: dacă ochiul este mai jos — hipotropie, dacă ochiul este mai sus — hipertropie. În funcție de variația deviației, strabismul poate fi latent —  heteroforia, sau manifest —   heterotropia; și se referă la constanța cu care se manifestă deviația.

Strabismul la copii poate fi corectat daca este tratat la timp, astfel, este recomandat sa va uitați cu atenție la copilul dumneavoastră și, în cazul în care observați cea mai mică neregulă, să consultați oftalmologul. Acesta va stabili exact afecțiunea de care suferă cel mic. În unele cazuri poate părea strabism, dar in esență să nu fie nici-o problemă reală. Medicul va stabili diagnosticul și planul tratamentului. În multe cazuri, corecția ochilor se face cu ajutorul ochelarilor de vedere, însă există cazuri în care este nevoie de folosirea unor prisme, de efectuarea unor exerciții ortoptice sau de ocluzia unui ochi. Cea din urmă metodă este folosită în special în tratarea ambliopiei; însemnând că ochiul deviant este cel cu o vedere mai scăzută; dacă ochiul sănătos este acoperit pentru o anumită perioadă de timp, celălalt va fi nevoit sa se forțeze astfel încât să recâștige capacitatea de a vizualiza imaginea.

În funcție de gradul în care se află strabismul, tratamentul poate fi și chirurgical. Metoda optimă de tratament se alege doar împreună cu un medic; fie că este un tratament chirurgical, fie că vederea se poate corecta cu ajutorul metodelor nechirurgicale. Există posibilitatea ca oftalmologul pediatru să recomande purtarea ochelarilor și să urmărească eventualele îmbunătățiri, iar în cazul în care acestea nu sunt satisfăcătoare, abia atunci să recomande operația. În funcție de tipul strabismului prezent, operația poate fi efectuată la nivelul unui singur ochi, cât și la nivelul ambilor.

Intervenția chirurgicală nu înseamnă însă recuperarea vederii în totalitate sau vindecarea de strabism. Este necesar să urmăm toate indicațiile medicului astfel încât, bineînțeles, în funcție de vârsta la care facem operația, să ne recăpătăm cât mai mult din vederea binoculară. În rândul celor mici, șansele de vindecare sunt mult mai mari decât în rândul adulților. De aceea este indicată tratarea ambliopiei la o vârstă cât mai fragedă și efectuarea operației dacă este necesar. În cazul adulților lucrurile stau puțin diferit, chiar dacă ochii se aliniază după intervenție, din păcate nu mai este posibil de recuperat vederea, adică de combătut ambliopia. De asemeni, adulții pot fi nevoiți să repete operația.

În concluzie, strabismul poate fi diminuat, controlat sau evitat prin controale periodice, la vârste fragede și prin purtarea constantă, nu intermitentă a ochelarilor. Întârzierea tratamentului nu face altceva decât să agraveze boala, iar cu cât acesta este aplicat mai tardiv, cu atât șansele recuperării scad.